| |
Puteți oricând încerca noi scenarii modificând în formularele celor de mai jos.
- Doză unică de warfarină.
- 10mg la un subiect simulat de
70kg cu genotip CYP2C9*1*1
(S)-warfarina este e eliminată mai repede decât (R)-warfarina.
- 10mg la un subiect simulat de
120kg cu genotip CYP2C9*1*1
- 10mg la un subiect simulat de 50kg cu genotip CYP2C9*1*1
- 10mg la un subiect simulat de 70kg cu genotip CYP2C9*1*2
- 10mg la un subiect simulat de 70kg cu genotip CYP2C9*1*3
(S)-warfarina este eliminată mai încet decât (R)-warfarina.
- Regimuri de încărcare cu acenocumarol (Sintrom, Trombostop).
- 4-4-4 mg la un
subiect simulat de 70kg cu genotip CYP2C9*1*1
- 4-4-4 mg 120kg, CYP2C9*1*1
- 4-4-4 mg 50kg, CYP2C9*1*1
- 4-4-4 mg 70kg, CYP2C9*1*2
- 4-4-4 mg 70kg, CYP2C9*1*3
- 4-4-4 mg 70kg, CYP2C9*3*3
- Încărcare și întreținere cu acenocumarol. Efectul diverselor
scheme zilnice asupra stabilității INR.
- 4-4-4 mg încărcare, apoi întreținere cu doza
zilnică `ideală' de 2.44mg la un subiect simulat de 70kg cu genotip
CYP2C9*1*1
Intervalul de variație al INR este de aproximativ 0.3.
- 4-4-4 mg încărcare, apoi întreținere cu o schemă
2mg-3mg la un subiect simulat de 70kg, CYP2C9*1*1
Intervalul de variație al INR este de circa 0.5.
- 4-4-4 mg încărcare, apoi întreținere cu o schemă
2mg-2mg-2mg-1mg la un subiect simulat de 80kg, CYP2C9*1*3
Intervalul de variație al INR este de circa 1.0.
- Reproducerea prin simulare a unor cazuri și a unor rezultate experimentale
din literatură.
- Subiectul propositus (CYP2C9*1*3) din
[Thijssen & al., 2001]
- Doză unică de 8mg acenocoumarol la
același caz. Concentrațiile sanguinde de (R)- și (S)- acenocoumarol ar trebui
să aproximeze evoluția din [Thijssen & al., 2001]
figura 2(A)
- Doză unică de acenocoumarol 8mg
la un subiect CYP2C9*1*1. Concentrațiile sanguinde de (R)- și (S)- acenocoumarol ar trebui
să aproximeze evoluția din [Thijssen & al., 2001]
figura 2(B)
- Efectul administrării regimului din
[D'Angelo & al., 2002] la un subiect
simulat de 70kg, CYP2C9*1*1.
|